- Psalmii 2:1 Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
- Psalmii 2:2 Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
- Psalmii 2:3 „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
- Psalmii 2:4 Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
- Psalmii 2:5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
- Psalmii 2:6 „Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
- Psalmii 2:7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul. „Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
- Psalmii 2:8 Cere-Mi şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!
- Psalmii 2:9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
- Psalmii 2:10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
- Psalmii 2:11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând.
- Psalmii 2:12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!
,,Cel ce șade în ceruri râde”
Autor:
Ioan Hapca
|
Album:
din comorile de har
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de Ioanhapca in 06/01/2012
Resursa adaugata de Ioanhapca in 06/01/2012
Cel ce șade în ceruri râde
( PS. 2)
Luminat de Duhul Sfânt, David vede peste veacuri
Națiunile-adunate, cu săgețile în arcuri
Și Împăratul în primejdia învăpăiatelor atacuri…
Speriat atuncea David, de pe sfintele cerdacuri
Către cer ridică ochii, cu făptura înlăcrimată,
Din adâncul ființei sale și din inima-i curată:
-, , De ce? !’’ strigă, , , Cum se poate, Sfinte Tată,
Neamurile să se-adune împotriva Ta, deodată? !’’
N-ai spus Tu că Va trona, pe-acest scaun de domnie
Fiul Tău și Domnul meu, în deplină bucurie
După ce cu mână tare neamurile-o să-Și supuie
Și întreaga Împărăție, Ție are să Ți-o închine? !
Cum se face că deodată, așa oaste se ridică…
Ce dorință-așa nebună pe toți poate să-i cuprindă
Și de unde-atâta ură în ființa cea plăpândă…
Ce duh poate să-i revolte și așa un foc să-aprindă? !
Cum se poate să urască Națiunile într-atât
Pe Stăpânul, Creatorul, Dumnezeul Bun și Sfânt
Ce în locul lor pe Cruce, suferind i-a mântuit…
De ce Doamne, cu-așa ură neamurile Te resping? !’
Și ce se va întâmpla cu Tronul și cu această Împărăție,
Și cu Domnul meu, cu Unsul Care-L așteptăm să vie
Când împotrivă-I se ridică cu-așa arme și mânie
Toată lumea înverșunată… Cuprinsă de nebunie? !’’
„Ce absurdă întrebare!”, , Cel ce șade-n ceruri râde!”
-„Răzvrătirea e absurdă și ridicolă, Davide!
Toate oștile-n ‘narmate ce se fudulesc sub soare
Le va nimici chiar Unsul, cu suflarea gurii Sale!’’
****************************************
Toate oștirile din ceruri slăvesc pe Sfânta Treime
Universu întreg se-apleacă sub privirile-I acviline...
Și izbucnesc în osanale toate oștirile Angeline;
Domnul râde de a lumii blestemată răzvrătire!
-, , Împăratul, Eu L-am uns și L-am pus peste Sion
Și la picioare Îi voi pune orice domnie și domn!”
Domnul va chema pe nume pe cei ce de veacuri dorm
Va chema la Judecată mic și mare, orice om!
Ah, în sfintele-I Cuvinte vezi dispreț, nemulțumire...
Și Universul amuțește îngrozit de-a Sa urgie!
Numai Cel ce-I plin de glorie, Fiul Sfânt și Preaiubit
Este vrednic să vorbească și să spună vreun cuvânt!
Și Cuvântul Lui proclamă însăși calitatea Lui:
Din vecie El e Fiul, Preaiubit al Tatălui,
E,"Cuvântul” care-a pus temelia Cerului,
Chiar de El au fost întinse bolțile Universului...
El a fost prezent când Tatăl în înțelepciunea Lui
A suflat un duh de viață în nările omului...
El a învins cumplita moarte, zdrobind capul, , șarpelui”...
El e Domn și Mare Preot până în vecii vecilor!
Și El vine și vestește hotărârea și verdictul
Celui Care Stăpânește Cerurile și Pământul
Și confirmă că întocmai se va împlini Cuvântul:
Tatăl Sfânt Îi va supune toate, toate pe de-a întregul!
(Lucifer credea că totul, numai lui i se cuvine
Și că veșnic lumea fi-va sub cumplita-i stăpânire
Și i-a cerut lui Hristos, doar o dată să-i se închine
Și-I va da a lumii slavă și întreaga împărăție...
Dar Hristos Și-a demonstrat pe deplin a Lui Sfințire
Proclamându-L pe Stăpânul, Sfânt și drept, din veșnicie
Arătând cine e Domnul și cui trebuie să se închine
Fiindcă El e Creatorul și totul Îi aparține!)
******************************************
Se oprește orice freamăt și suflare pe pământ;
Universu încremenește când vorbește Duhul Sfânt!
Deși glasul Lui e dulce... Iubitor și-atât de blând
Proclamând iubire sfântă, cu drag la pace chemând...
El îndeamnă omenirea la purtare înțeleaptă
În smerenie și iubire, toți pe Hristos să-L cinstească.
Toți aceia care vor Viața să o moștenească,
Căci mânia va fi cruntă și nimic n-o s-o oprească!
-, , Slujiți Domnului cu frică” glăsuiește Duhul Sfânt
„Căci aproape este ziua în care Domnu-a hotărât
Să adune Universul ca pe-un sul prea învechit...
Prin Cuvânt să facă altul, nou și veșnic preamărit”.
Este vremea pocăinței și-a spălării-n Sânge Sfânt,
Este vremea să dăm cinste, , în bucurie, tremurând”
Celui Care este gata să reverse pe Pământ
Paharul mâniei Sale, cu-urgii de neînchipuit!
O, treziți-vă Popoare la al Duhului îndemn!
Apucați de grabă Viața și-n sfințenie trăiți, demn,
Curățiți deplin prin jertfa și sângele Sfântului Miel
Căci fericiți vor fi aceia, care se încred în El!
26/09/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)
( PS. 2)
Luminat de Duhul Sfânt, David vede peste veacuri
Națiunile-adunate, cu săgețile în arcuri
Și Împăratul în primejdia învăpăiatelor atacuri…
Speriat atuncea David, de pe sfintele cerdacuri
Către cer ridică ochii, cu făptura înlăcrimată,
Din adâncul ființei sale și din inima-i curată:
-, , De ce? !’’ strigă, , , Cum se poate, Sfinte Tată,
Neamurile să se-adune împotriva Ta, deodată? !’’
N-ai spus Tu că Va trona, pe-acest scaun de domnie
Fiul Tău și Domnul meu, în deplină bucurie
După ce cu mână tare neamurile-o să-Și supuie
Și întreaga Împărăție, Ție are să Ți-o închine? !
Cum se face că deodată, așa oaste se ridică…
Ce dorință-așa nebună pe toți poate să-i cuprindă
Și de unde-atâta ură în ființa cea plăpândă…
Ce duh poate să-i revolte și așa un foc să-aprindă? !
Cum se poate să urască Națiunile într-atât
Pe Stăpânul, Creatorul, Dumnezeul Bun și Sfânt
Ce în locul lor pe Cruce, suferind i-a mântuit…
De ce Doamne, cu-așa ură neamurile Te resping? !’
Și ce se va întâmpla cu Tronul și cu această Împărăție,
Și cu Domnul meu, cu Unsul Care-L așteptăm să vie
Când împotrivă-I se ridică cu-așa arme și mânie
Toată lumea înverșunată… Cuprinsă de nebunie? !’’
„Ce absurdă întrebare!”, , Cel ce șade-n ceruri râde!”
-„Răzvrătirea e absurdă și ridicolă, Davide!
Toate oștile-n ‘narmate ce se fudulesc sub soare
Le va nimici chiar Unsul, cu suflarea gurii Sale!’’
****************************************
Toate oștirile din ceruri slăvesc pe Sfânta Treime
Universu întreg se-apleacă sub privirile-I acviline...
Și izbucnesc în osanale toate oștirile Angeline;
Domnul râde de a lumii blestemată răzvrătire!
-, , Împăratul, Eu L-am uns și L-am pus peste Sion
Și la picioare Îi voi pune orice domnie și domn!”
Domnul va chema pe nume pe cei ce de veacuri dorm
Va chema la Judecată mic și mare, orice om!
Ah, în sfintele-I Cuvinte vezi dispreț, nemulțumire...
Și Universul amuțește îngrozit de-a Sa urgie!
Numai Cel ce-I plin de glorie, Fiul Sfânt și Preaiubit
Este vrednic să vorbească și să spună vreun cuvânt!
Și Cuvântul Lui proclamă însăși calitatea Lui:
Din vecie El e Fiul, Preaiubit al Tatălui,
E,"Cuvântul” care-a pus temelia Cerului,
Chiar de El au fost întinse bolțile Universului...
El a fost prezent când Tatăl în înțelepciunea Lui
A suflat un duh de viață în nările omului...
El a învins cumplita moarte, zdrobind capul, , șarpelui”...
El e Domn și Mare Preot până în vecii vecilor!
Și El vine și vestește hotărârea și verdictul
Celui Care Stăpânește Cerurile și Pământul
Și confirmă că întocmai se va împlini Cuvântul:
Tatăl Sfânt Îi va supune toate, toate pe de-a întregul!
(Lucifer credea că totul, numai lui i se cuvine
Și că veșnic lumea fi-va sub cumplita-i stăpânire
Și i-a cerut lui Hristos, doar o dată să-i se închine
Și-I va da a lumii slavă și întreaga împărăție...
Dar Hristos Și-a demonstrat pe deplin a Lui Sfințire
Proclamându-L pe Stăpânul, Sfânt și drept, din veșnicie
Arătând cine e Domnul și cui trebuie să se închine
Fiindcă El e Creatorul și totul Îi aparține!)
******************************************
Se oprește orice freamăt și suflare pe pământ;
Universu încremenește când vorbește Duhul Sfânt!
Deși glasul Lui e dulce... Iubitor și-atât de blând
Proclamând iubire sfântă, cu drag la pace chemând...
El îndeamnă omenirea la purtare înțeleaptă
În smerenie și iubire, toți pe Hristos să-L cinstească.
Toți aceia care vor Viața să o moștenească,
Căci mânia va fi cruntă și nimic n-o s-o oprească!
-, , Slujiți Domnului cu frică” glăsuiește Duhul Sfânt
„Căci aproape este ziua în care Domnu-a hotărât
Să adune Universul ca pe-un sul prea învechit...
Prin Cuvânt să facă altul, nou și veșnic preamărit”.
Este vremea pocăinței și-a spălării-n Sânge Sfânt,
Este vremea să dăm cinste, , în bucurie, tremurând”
Celui Care este gata să reverse pe Pământ
Paharul mâniei Sale, cu-urgii de neînchipuit!
O, treziți-vă Popoare la al Duhului îndemn!
Apucați de grabă Viața și-n sfințenie trăiți, demn,
Curățiți deplin prin jertfa și sângele Sfântului Miel
Căci fericiți vor fi aceia, care se încred în El!
26/09/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Statistici
- Vizualizări: 6219
- Export PDF: 85
- Favorită: 4
- Comentarii: 6
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
În versetele 1-3 vorbește psalmistul.
În versetele 4-6 vorbește Dumnezeu Tatăl.
În versetele 7-9 vorbește Dumnzeu Fiul, Domnul Isus Hristos.
În versetele 10-12 vorbește Dumnezeu Duhul Sfânt.
Psalmistul vede peste veacuri prin Duhul Sfânt, răzvrătirea nebună a omenirii pe finalul existenței ei înainte de Judecata finală...Vede ura cumplită care se va dezlănțui împotriva lui Dumnezeu....Își exprimă îngrijorarea față de acest aspect iar Dumnezeu răspunde prin fiecare Persoană din Sfânta Treime, potrivit cu caracteristicile și atributele Sale, specific vremii respective...
Sânt deschis la orice sugestii, obiecții, sfaturi,studiu sau orice discuții constructive, referitoare la acest Psalm; dealtfel, la întreaga Sf. Scriptură pentru că în întregime are scopul să ne învețe, să ne mustre, să ne mângâie... să ne încurajeze și să ne călăuzească spre culmi de glorie și slavă cerească.
referitor la Ps. 2, care nu are autor declarat consider că aparţine lui David- Fapte, 4 cu 25, Evrei 4 cu 7 din care de altfel rezultă că şi Ps.95 este tot al lui David
versetele 7,8, 9, 12 cred că încadrează excepţional psalmul în categoria ps. mesianici
împărţirea - părerea mea personală - este corectă, bine evidenţiată în versetele specificate de d-voastră - opinia este de fapt o descoperire ce v-a fost făcută de Domnul - apreciez ca pe o reală şi folositoare învăţătură expunerea din comentariu
fiţi binecuvântat - versuri originale, avem ce învăţa din ele!
El să ne ajute să-I slujim cu bucurie!
Sunt foarte frumoase, pline de îndemnuri constructive, care ne provocă la trezire,
versuri care mișcă simțurile, cercetându-ne totodată starea în care ne găsim.
Un psalm deosebit, care e foarte bogat, deși nu prea am auzit vorbindu-se despre el!
Fiți vegheator, fiți tare, că veți avea o răsplată mare!
Pace, har şi binecuvântare şi inspiraţie divină în continuare.